Într-un interviu audio pentru Radio Matinal, sociologul Iulian Stănescu, cercetător în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române, vorbește despre istoria propunerilor PSD de eliminare a cotei unice, despre rezultatele „reformei” interne ale partidului în epoca post-Dragnea, despre vulnerabilitățile electorale ale PNL, precum și despre posibilele oportunități de creștere în sondaje ale AUR.
Radio Matinal: Acum câteva zile, liderul Partidului Social Democrat, Marcel Ciolacu, a propus după o negociere cu PNL și UDMR eliminarea cotei unice de impozitare, dar nu de acum, ci de undeva de la anul. Ce urmărește pe plan intern PSD prin această propunere de eliminare a cotei unice?
Iulian Stănescu: Ușor de formulat această întrebare, dar mai greu de răspuns. Nu mă pot substitui în nici un fel conducerii respectivului partid. Pot să fac doar unele supoziții, sau să spunem mai bine pentru ascultători, unele paralele cu episoade similare din trecut, și sunt sigur că ascultătorii noștri vor putea să tragă ei singuri anumite concluzii foarte pertinente.
Cred că am mai avut asemenea episoade, unul acum mai bine de 10 ani, la începutul anului 2009, când a fost constituit, în urma alegerilor parlamentare de la finele anului 2008, un guvern de coaliție între Partidul Democrat Liberal de la acea dată și actualul PSD. Pentru ascultătorii noștri mai tineri, vreau să subliniez faptul că acest partid PDL a fuzionat prin comasare, dacă îmi aduc bine aminte, cu Partidul Național Liberal și cei mai mulți dintre membrii acelui fost partid sunt actualmente membri ai PNL.
Ei bine, la momentul constituirii acelui guvern de coaliție din nou s-a pus problema, bineînțeles pe lângă numirea miniștrilor și împărțirea portofoliilor, s-a pus și problema programului de guvernare. PSD a venit din nou cu ideea unui impozit diferențiat, sau o formă de impozit progresiv, așa cum este în toate statele membre ale zonei euro, cu o singura excepție cred, și rezultatul a fost că au renunțat destul de rapid la acest punct sau item aflat pe masa negocierilor. […].
Ceva asemănător s-a întâmplat și câțiva ani mai târziu, la constituirea Uniunii Social Liberale, între componenta Partidului Național Liberal din actualul PNL și, din nou, Partidul Social Democrat. Din nou s-a pus problema sistemului de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, pentru că despre aceasta este vorba, și cred că acest lucru s-a discutat și la constituirea guvernării USL. Atât la preluarea guvernării, undeva prin mai 2012, cât și după alegerile parlamentare din acel an, din anul 2012, și rezultatul a fost similar. PSD a renunțat relativ repede la această idee. […].
În opinia mea, cea mai probabilă explicație constă în faptul că pentru conducerea Partidului Social Democrat de la acea vreme această idee nu constituie, sau nu reprezenta în fapt o prioritate, ci mai degrabă este un fel de litmus test, este un fel de punct de program important pentru partidele social-democrate din stânga Europei, care mai degrabă încurca decât ajuta, să spunem așa, cei care se aflau la conducerea Partidului Social Democrat în acea perioadă, și ce să vezi, este foarte bine să ajungi la niște negocieri și să renunți relativ ușor la acel punct care, repet, mai degrabă încurca, mai ales în relația cu donatorii sau finanțatorii partidelor politice. Să nu uităm că până de curând partidele erau finanțate în special prin donații sau forme de finanțare de către persoane fizice sau juridice din afara partidelor politice.
– Președintele Consiliului Național al PSD, Vasile Dîncu, menționa într-un interviu acordat lui Cozmin Gușă la Gold FM că România va simula “cartea progresismului”, dacă va fi obligată de partenerii europeni. Reprezintă propunerea de eliminare a cotei unice mai mult decât un simplu semnal de reformă al PSD pentru partenerii europeni ai partidului?
- Nu știu, mi-ar fi greu să spun.
Ceea ce pot împărtăși ascultătorilor noștri din deplasările și contactele pe care le-am avut la Bruxelles, […] este că din capitala […] Uniunii Europene se vede foarte ciudat un partid social democrat care nu promovează impozitarea progresivă, care este foarte relaxat cu această idee de flat tax (n.r. cotă unică), care aparține dreptei economice republicane din anii ’80 , perioadei Reagan – Thatcher, o idee care de altfel în vestul Europei nu și-a găsit aderent nici măcar în partidele de dreapta.
Și acest punct de program face parte dintr-o arie mai largă de îngrijorări sau de semne de întrebare care apar în vestul Europei față de partidele de stânga sau care se pretind de stânga, partide membre ale Internaționalei Socialiste, ale Partidului Socialiștilor Europeni, dar care atunci când vine vorba de a se prezenta cu oferta lor în fața alegătorilor, sau de a fi la guvernare, anumite puncte care sunt puncte forte din programul partidelor de ce ntru stânga, de stânga din vestul Europei, nu sunt preluate, […] sunt lăsate deoparte.
– Cu ce rezultate se încheie procesul de reformare al Partidului Social Democrat odată cu intrarea la guvernare alături de PNL și UDMR?
- Partidele politice totdeauna blamează că sunt în proces de reformare, mai ales după ce pierd alegeri. Brusc după pierderea puterii și pierderea funcțiilor în aparatul de stat, mai ales la nivel central, începe pasiunea pentru reforma internă.
Ce putem observa, sau ceea ce invit să observe pe ascultătorii noștri, este stratul social, sau zona socială din care provin liderii marcanți ai partidelor politice și momentul în care aceștia s-au afirmat în politica la vârf.
Dacă este vorba de Partidul Social Democrat, și dacă ne uităm pe felul în care arată Biroul Permanent Național, sau mă rog, contează mai puțin denumirea oficială a componentei biroului politic, și dacă ne uităm pe lista de persoane vehiculate ca făcând parte din echipe ministeriale într-o viitoare sau posibilă guvernare PNL-PSD, ei bine observăm că, poate cu una două excepții, toate aceste persoane fac parte din, să-i spunem așa, generația de persoane care apar la vârful PSD în perioada Ponta și mai ales Dragnea.
Deci dacă facem abstracție de Liviu Dragnea, a cărui cariera politică a luat o cu totul altă direcție, mai toate aceste persoane sunt foști membri ai celebrului CEx care era chemat la câteva luni să schimbe premieri, să decidă soarta partidului și a guvernării în anii 2017-2019. Și poate, cu excepția medicului Rafila și, într-o oarecare măsură, cu excepția sociologului Vasile Dîncu, nu sunt persoane noi care să simbolizeze ori să arate electoratului că are loc o schimbare la vârful PSD în ceea ce privește conducerea, orientarea programatică, ideologică, etc. Repet, sunt cam aceleași persoane care erau în rândul unu sau în rândul doi în perioada anilor 2015-2019.
– Care ar trebui să fie prioritățile la guvernare ale PSD pentru a întruchipa valorile social-democrate europene pe de o parte și pentru a nu-și pierde electoratul conservator în favoarea AUR, pe cealaltă parte?
- Aici este o chestiune destul de delicată, doar într-o oarecare măsură. În principiu stânga europeană are un proiect transformațional. O schimbare structurală, nu doar o schimbare de fațadă, nu doar o cosmetizare, în felul în care sunt organizate economiile și societatea, atât la nivelul Uniunii Europene cât și la nivelul fiecărui stat membru.
Pilonul principal al acestei transformări, spre deosebire de stânga socialistă, sau stânga social-democrată, în mod clasic din a doua parte a secolului trecut, nu constă într-o redistribuire de la zonele mai avute ale societății, de la bogați la săraci, nu constă în investiții masive în zona de stat social ori de protecție socială, ci constă în susținerea proiectului de tranziție ecologică, ceea ce înseamnă renunțarea la o economie care are la bază combustibili fosili, care are la bază de fapt poluarea, […] o poluare care nu costă nimic pe poluator, dar ale cărei efecte sunt din plin suportate atât de planetă, cât și mai ales de generațiile prezente și mult mai pregnant de către cele viitoare.
Deci este acest proiect al tranziției ecologice, alături de care bineînțeles sunt acele puncte forte, sau definitorii, pentru stânga la nivel european. Ideea de redistribuire, de echilibru social, de promovare a dialogului social, de susținere a negocierilor colective, a sindicatelor, de afirmare a drepturilor lucrătorilor, de prevenire și combatere a acelor tendințe de ocupare precară, de oameni care desfășoară activități independente sau prin locuri de munca, dar care nu beneficiază de protecție socială, nu beneficiază de asigurări sociale, de sprijinul statului, sau nici măcar nu au posibilitatea de a ajunge cu șanse în instanță atunci când intervine un conflict între angajat și angajator.
Deci sunt aceste componente care sunt mai puțin prezente în cazul Partidului Social Democrat, care este un partid mai degrabă concentrat pe partea de susținere a veniturilor populației. Mai puțin pe o parte de ceea ce înseamnă drepturi sociale și mult mai puțin pe ceea ce înseamnă tranziție ecologică.
Ceea ce diferențiază masiv stânga europeană de stânga din Europa Centrală și de Est este, și cred că acest punct l-ați avut în vedere, poziția în ceea ce privește, mai mult decât egalitatea de gen, […] ceea ce se cheamă LGBTQ+.
Este vorba aici de căsătoria persoanelor de același sex, de adoptarea de copii de către familii constituite din persoane de același sex. Deci o schimbare masivă în ceea ce privește normele sociale, în ceea ce privește moralitatea în societate.
Într-adevăr aici este această situație atipică în Europa Centrală și de Est, anume faptul că susținătorii partidelor de stânga sunt mai degrabă din zonele rurale, mai degrabă din populația vârstnică, pe când în Europa de Vest, și chiar și în SUA, susținătorii stângii, susținătorii centrului stânga, sunt persoane mai degrabă tinere, persoane din urbanul mare. Deci este o diferențiere marcantă în ceea ce privește structura socială a coalițiilor electorale care susțin partidele de stânga și centru stânga atunci când vine vorba de o comparație între Europa de vest și Europa centrală și de est pe de altă parte.
– Care sunt consecințe electorale pentru PNL intrarea la guvernare alături de PSD?
- Consecințele electorale nu vor putea fi măsurate decât prin sondaje care prezintă credibilitate publicului. La acest moment suntem departe de a vedea asemenea consecințe și putem doar să formulăm unele ipoteze, și invit pe ascultătorii noștri întotdeauna când este vorba de consecințe electorale, să caut să fie informați din sondaje credibile, pentru că în cele din urmă politica este pe voturi, este mult mai puțin pe declarații, pe postări pe Facebook și așa mai departe. Deci contează foarte mult intenția de vot măsurată corect și în cele din urmă contează numărul de buletine de vot valabil exprimate.
Ca să mă întorc la întrebarea dumneavoastră, este clar că PNL este pe o tendință descendentă. Este o tendință descendentă comună mai tuturor partidelor care au fost la guvernare în România și care au trecut la guvernare printr-o perioadă de criză, cum este cea de acum, chiar dacă nu este o criza economică, este o criză socială în mod clar.
Pentru PNL, bineînțeles că prioritatea va fi cea de stopare a declinului și de aici se deschid ipotezele: va reuși să-și stopeze declinul, va reuși să atragă alte zone de electorat, sau va continua acest declin. Evident că partea cea mai vulnerabilă din coaliția electorală care susține PNL este în zona urbană mare. Aceste electorat este susceptibil de a fi mai permeabil la mesajul USR, la mesaje aflate la dreapta PNL.
Rămâne de văzut dacă acest lucru se va întâmpla, sau măsura în care acest lucru se va întâmpla, pentru că, în bună parte, creșterea electorală a USR s-a bazat pe „transfer” de alegători din zona urbană a PNL. Deci cei care erau susceptibili de a nu mai sprijini PNL, care aveau rezerve serioase față de PNL din zona urbană, deja și-au găsit o nouă casă, dacă vreți, un nou cămin, în privința opțiunilor electorale, la USR. […] Este o limită cât de mult mai poate USR să ia din electoratul PNL.
As vrea să subliniez că PNL este un partid atipic în context românesc, dar un partid normal în context internațional, în sensul că are în coaliția sa un echilibru între votanții din mediul urban și votanții din mediul rural. În România, USR are disproporțional de mulți votanți din mediul urban, este practic un partid al urbanului mare, iar PSD, cel puțin la ultimele alegeri din 2019-2020, este mai degrabă un partid al ruralului […].
La PNL este acest echilibru, iar coloana vertebrală a PNL este asigurată de cei peste 1000 de primari care sunt atât din comune, din orașe, cât și din marile orașe, în special din Transilvania, și nu întâmplător la ultimele alegeri locale insuccesele marcante ale PNL au constat în pierderea Timișoarei, a Brașovului, și a municipiului Alba Iulia. Cam aceștia sunt indicatorii despre ceea ce poate PNL să piardă, sau ceea ce este susceptibil de a pierde, electoratul din urbanul mare.
– Din urbanul mic, sau din rural, există posibilitatea ca PNL să piardă o porțiune mare din electorat în favoarea AUR?
- Este greu de spus la acest moment. Aș spune că mai degrabă nu. Electoratul din comune al PNL este un electorat în primul rând fidel primarului ca stâlp al comunității, și ca actor principal al procesului de dezvoltare la nivel local. Gândiți-vă că sunt oameni la 2/3/4 mandate, și prezența lor la primărie a însemnat pentru câteva mii de oameni acces la apă, canalizare, uneori și gaze, reabilitări de școli, de grădinițe.
Pentru ascultătorii noștri care au trecut mai puțin prin mediul rural, vreau să le spun că nu prea există comună în România care să nu aibă școli, grădinițe, cămine culturale reabilitate din fonduri europene sau fonduri naționale în ultimii ani. Vreau de asemenea să le spun că proporția locuitorilor de la sate care au apă curentă este de cel puțin 60% iar la momentul aderării cred că era doar la jumătate, deci la 30%.
Vorbim de milioane de oameni care au trecut la condiții moderne de viață în ultimii ani, și acești oameni nu uită ușor datorită cui au ajuns să se bucure de condiții mai bune de viață. Deci este un electorat care votează în principal pragmatic, în special legat de ceea ce înseamnă dezvoltare la nivel local, este un electorat mai puțin ideologizat, acest lucru pe de o parte.
Pe de altă parte, trebuie să ținem cont de faptul că AUR nu are organizații la nivel local. În schimb este foarte foarte activ pe rețelele de socializare. Și o să vă surprindă poate ceea ce o să vă spun, cam cel puțin 80% din populația României în ansamblul ei, inclusiv mediul rural, are deja un dispozitiv de tip smartphone, ceea ce este mult, foarte mult, și asta arată că mesajele pe rețele sociale pot să ajungă în medii sociale foarte diferite, și o pot face mult mai facil decât reușea televiziunea înainte. Deci orice este posibil.
Intrăm într-o perioadă în mod clar de pandemie prelungită, de tensiuni sociale, probabil și de criză socială, iar în asemenea situații electoratul devine mobil. Electoratul este mult mai probabil să își schimbe opțiunile decât în perioadele de acalmie, de creștere economică neproblematică prelungită la câțiva ani.
– Cine are mai mult de câștigat electoral din opoziție, USR sau AUR, în urma eliminării cotei unice?
- Greu de spus. În primul rând, nu cred că se va ajunge prea curând la eliminarea cotei unice. Nu întâmplător statele din Europa Centrală și de Est care aveau cotă unică și au aderat la zona euro, mai devreme sau mai târziu, au renunțat la cota unică.
Mai simplu spus, nu poți să faci față regimului economic din zona euro, care înseamnă printre altele investiții publice și servicii publice la nivelul țărilor dezvoltate, și să ai un sistem fiscal apropiat de lumea a treia, apropiat de zona Balcanilor de Vest. Nu se poate acest lucru. Ori intri în clubul respectiv și funcționezi precum economiile dezvoltate sau încerci să faci lucrul respectiv, ori regresezi către zona gri, zona mai puțin dezvoltată, zona din care o bună parte a populației este disperată să plece prin migrație.
Acum dacă este vorba de impactul electoral, sau impactul cotei unice, vreau să vă spun că aceasta este mai degrabă o temă de sus în jos decât o temă de jos în sus. Oamenii nu merg pe stradă gândindu-se <aoleo, cum o fi mai bine să fie, toată lumea să fie impozitată la fel, sau cei mai puțin avuți să plătească mai puțin?>. Nu cred că se trezește cineva cu acest gând de dimineață. Cred că oamenii obișnuiți au cu totul alte lucruri pe agenda personală.
De altfel, până în anul 2004 acest subiect al sistemului fiscal de impozitare a persoanelor fizice nu a constituit o temă electorală în România. De regulă, într-adevăr, este o temă în țările dezvoltate, dar acolo mai degrabă se discută de cota marginală a persoanelor avute, sau dacă se extind reducerile pentru anumite categorii sociale- familii cu mulți copii sau familii aflate în situații de risc de sărăcie sau excluziune socială. Deci temele sunt foarte diferite.
Cred că, într-adevăr, electoratul USR este unul care asociază opțiunea de dreapta cu cota unică, și, pe de altă parte, cred că pentru electoratul AUR altele sunt temele care se află în fruntea agendei, sau cele mai importante teme de pe agenda acestui electorat.
