Coaliția de guvernare proaspăt formată dintre PSD-PNL-UDMR are un nou subiect de dezbateri: cota unică versus cota progresivă de impozitare, aplicată pe salariile și/sau averile românilor. Recentul anunț al președintelui PSD, Marcel Ciolacu de susținere a introducerii cotei progresive, se bazează pe comparații: ”impozitul progresiv ar arăta ca în restul Europei, în toate țările civilizate. Mai sunt doar 4 state cu cotă unică. Trebuie să revenim la impozitarea marilor averi. Este o discrepanță imensă în societate între cei bogați și cei săraci. În aceste momente, statul român trebuie să intervină. Cred că un an de zile, anul următor, avem timp să discutăm această problemă”.
Deși orizontul de timp oferit de Marcel Ciolacu pentru discuțiile în coaliția care trebuie să decidă viitorul guvern este stabilit la un an, acesta poate fi un punct de turnură pentru planul coaliției în sine. Ideea nu este nouă, cota de impozitare fiind un subiect prezent în toate campaniile electorale din ultimii ani.
Printre primele reacții venite din partea PNL se numără declarația lui Gheorghe Flutur, prim-vicepreședinte PNL, care a pecizat că liberalii ”nu doresc să crească taxele și impozitele și vrem păstrarea cotei unice. Aici au apărut discuții cu cei de la PSD care vor impozitare progresivă”.
Așadar, social-democraţii insistă pentru un impozit progresiv şi taxarea bogăţiei, care să reducă inegalităţile sociale. Liberalii susţin însă că astfel s-ar descuraja munca şi s-ar frâna dezvoltarea economică, aşa că apără cota unică.
Chiar și în aceste limite definitorii, rămâne neclar ce înseamnă în opinia PSD bogăţie și care este pragul de taxare a luxului.
Discuții ample și polarizate în societate. VOX POP.
În Elveția, sau în Danemarca, stabilirea cotei de impozitare, sau , mai bine zis alegerea dintre cele 2 variante a fost subiect de referendum. Puțin de crezut că va fi acesta parcursul nostru, dar, o reacție publică masivă într-un sens, sau altul poate juca un anumit rol în conturarea deciziei finale.
Discuțiile în coaliție, dar și în societate vor fi ample, de durată, pentru că fiecare dintre soluții are avantaje și dezavantaje, iar echilibrul între echitate și eficiență se poate realiza numai prin asumare politică.
VOX POP-ul realizat ad-hoc de echipa noastră susține întrutotul panoplia de idei și de reacții legate de această alegere. Fiecare dintre repondenții care au acceptat să ne împărtășească opinia despre PROPUNEREA DE INTRODUCERE A COTEI PROGRESIVE DE IMPOZITARE vine cu experiența personală și, până să gândească în logică economică și/sau socială, adesea reacționează emoțional.
De la ”Cota unică este mulțumitoare. Oricum bogatul plătește mai mult. Este corect și echitabil impozitul unic.” (persoana 1) și ”Toți oamenii ar trebui să fie priviți egal” (persoana 4) la ”Propunere destul de corectă (cea de impozitare progresivă), având în vedere discrepanțele dintre statutele sociale ale oamenilor din România.” (persoana 2).
Ca să nu mai spunem că sunt și voci indecise, care văd beneficii și pierderi în ambele variante: ”În România ești sărac și dacă ai salariul minim pe economie.” (persoana 3) sau ”E cu dus și-ntors: ar însemna pierderea unor valori”. (persoana 5)
Pentru o înțelegere mai bună trebuie să ne imaginăm un angrenaj cu multe rotițe, de dimensiuni diferite, cu pas diferit. Odată schimbat ceva, efectul se propagă în întreg mecanismul.
Impunerea folosind cota unică (proporțională) exprimă o manifestare a principiului egalității în fața impozitelor. Se păstrează constant raportul dintre venit și impozit. Dar, se încalcă principiile de echitate fiscală, deoarece nu se ia în considerare faptul că puterea contributivă crește odată cu creșterea veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Cota unică s-a aplicat pentru prima dată în România în 2005.
Impunerea cu cote progresive compuse respectă principiile de echitate fiscală numai în cazul în care se combină cu sistemul impunerii globale a veniturilor, indiferent de sursa de proveniență.
Modificarea cotei unui impozit, trebuie să aibă în spate o analiză cost-beneficiu
Așa cum ar trebui să se întâmple de fiecare dată când se ia în calcul o modificare a cotei unui impozit, trebuie să fie făcută o analiză cost-beneficiu. Pentru că trebuiesc studiate efectele asupra angajaţilor, angajatorilor şi a bugetului de stat. Pentru că există indicatori macroeconomici care vor suferi modificări, inclusiv deficitul bugetar.
Și apoi mai vine și ideea de stabilitate și consecvență a politicii fiscale, care este și așa șubrezită de multitudinea modificărilor fiscale care apar de la o zi la alta. Imprevizibilitatea fiscală este apreciată de întreprinzători drept un real stres și Fata Morgana în construirea oricărui plan de dezvoltare a afacerilor.
Deși vom avea o decizie eminamente politică în acest caz, nu pot fi neglijate argumentele științei economice. Astfel, teoria și practica fiscală nu recomandă majorarea taxelor și a impozitelor într-o perioadă de criză financiară, ori noi trăim o perioadă de criză prelungită.
Trebuie studiat și efectul asupra bazei de impozitare, care afectează direct și în același sens valoarea veniturilor bugetare.
Mai mulți întreprinzători puternici propun legarea impozitării progresive de direcționarea certă a încasărilor suplimentare în investiții publice în infrastructura de orice fel, care să susțină dezvoltarea în ansamblu a României. Însă acest lucru ar reprezenta o derogare de la principiul universalității încasărilor dintr-o taxă.
Indiferent de care va fi decizia finală, sau când va fi, cert este că mesajele date de guvernanți sunt eminamente de tensiune și incertitudine.
