Cauzele încă nu sunt certe. Una dintre principalele probleme ar fi arderea ilegală de deșeuri din localitățile învecinate. Deși Comisarul general al Gărzii de mediu, Mărioara Gătej, susține că în perioada recentă nu au fost descoperite asemenea arderi, pe pagina Gărzii Naționale de Mediu aproape zilnic apar imagini cu arderi necontrolate de avelope, cabluri și deșeuri din plastic, depozitele ad-hoc de deșeuri menajere, etc.
Autoritățile dau vina pe condițiile atmosferice
Tot de pe pagina Gărzii Naționale de Mediu aflăm că ceața și lipsa vântului favorizează acumularea de suspensii în atmosferă.
Deși asemenea lucruri se întâmplă de zeci de ani, situația s-a înrăutățit pe parcursul ultimilor ani.
Statistica mortalității din cauze asociate poluării arată că aproape 28.000 de români mor anual din aceste cauze. Adică 80 de oameni pe zi. Adică 3 români își pierd viața în fiecare oră din cauze asociate cu poluarea. Pe de altă parte, statisticile Eurostat ne spun că România a redus cu 65% emisiile de noxe și poluanți în ultimii 30 de ani.
Întrebat de unde crede că vine această neconcordanță dintre creșterea mortalității care este asociată cu poluarea și cifrele privind poluarea, Octavian Berceanu, fostul comisar general al Gărzii Nationale de Mediu a declarat că principala problemă este lipsa datelor înregistrate în timp real și continuu.
”Pe harta Europei sunt două zone gri: Turcia și România”
Sistemul românesc de măsurare a poluării este unul arhaic. Colecțiile actuale de date nu prezintă date certe despre emisiile de gaze cu efect de seră, sau despre particulele în suspensie PM10 și PM2,5, oxizi de azot sau hidrogen sulfurat. Mai exact, ”nu există aparatură care să livreze continuu aceste date”. Instituțiile europene care analizează diferiți poluanți solicită date clare, însă ”pe harta Europei sunt 2 zone gri, fără date: Turcia și România”.
Lipsa aparatelor de măsurare, în posesia autorităților publice, este acompaniată de lipsa datelor privind agenții economici care poluează masiv. Și acestora li se adaugă problemele cu datele privind impactul poluării asupra sănătății populației, date privind legătura dintre mortalitate și poluare.
Lipsa dialogului instituțional ne menține în neștiință
Cauza acestei necunoașteri și necorelări, pe lângă lipsa obiectivă de echipamente, Octavian Berceanu o vede în inexistența comunicării dintre Ministerul Sănătății cu Ministerul Mediului, Garda Națională de Mediu. În țările europene se fac corelări între datele privind morbiditate din cauze de poluare și diverși indicatori de mediu. În cazul nostru, și de data aceasta, sesizarea privind legătura între poluare și morbiditate a venit dinspre UE.
Atunci când autoritățile nu reușesc să comunice direct, vin simplii cetățeni, atât individual, cât și prin ONG-urile pe care le creează pentru a sesiza și forța luarea unor măsuri rapide în sensul reducerii poluării aerului, a apei, a solului. Din declarația lui Octavian Berceanu, Garda Națională de mediu primea în anul 2020 doar 2200 sesizări pe parcursul întregului an. Îar în anul în curs numărul lor a ajuns la 2000 de sesizări pe lună, reprezentând o creștere de cel puțin 10 ori. Aceste sesizări se referă în special la calitatea aerului, dar și a mediului în general.
”Lipsa datelor oficiale face ca Garda Națională de Mediu să piardă toate procesele în instanță”
Pentru ca Garda Națională de Mediu să poată declara un anumit agent economic drept poluator se ajunge în instanță. Iar pentru a demonstra prejudiciul adus mediului înconjurător, trebuie să existe date înregistrate oficial, de aparate. Ori tocmai aceste aparate lipsesc cu desăvârșire declară Octavian Berceanu. Și de aici cauza pierderii tuturor dosarelor GNM care ajung în instanță.
Problema tehnică se referă nu doar la senzori necalibrați, neomologați (de RENAR, de exemplu), dar și lipsa conectării lor într-o rețea, care să ofere date și să permită avertizarea populației în timp real, sau recomandări de evitare a anumitor zone, sau pentru redirecționarea traseelor. ”Intervențiile noastre se întâmplă accidental și ocazional. Până acum autoritățile s-au făcut că fac.” declară Octavian Berceanu.
Îndemnul la atenție și responsabilitate adresat fiecărui locuitor se bazează pe ideea că ”indiferent de statutul social, sau de bunăstarea persoanelor care locuiesc în capitală: cu mici variații, toți respiră același aer poluat.”
